4 luni 3 saptamani si 2 zile isi merita toate premiile!!
Este un film socant, tulburator dar in mare parte genial. Palme d’Or nu e dat degeaba trust me.
De la prima secventa pana la ultima esti lipit de acel ecran si putin ingrozit si mai mult curios de ce va pati Gabita Dragut si acea lupta a Otiliei de a o ajuta. Otilia este o prietena care oricine si-ar dori! Nu multa lume ar fi in stare sa faca ce a facut ea. Sincer , eu nu stiu ce as fi facut in locul ei… si nici nu prea vreau sa ma gandesc la asta.
Incepe cu imainea unui camin (cel al politehnicii) si camera celor doua fete si incetul cu incetul aflam si drama Gabitei care e insarcinata. In timpul comunismului avortul era pedepsit crunt (dupa cum daduse legea Elena Ceusescu) dar si faptul de a avea un copil fara tata nu era vazut cu ochi buni. Ma opresc aici din a dezvalui chiar toata actiunea… dar merita!
Pentru mine a fost putin greu de digerat, defapt mi-a intors stomacul pe dos si sunt dea dreptul dezgustata de acel doctor (spoiling again aren’t I?).
Desi nu pot sa zic daca asa de dur era comunismul pentru eu nu am trait atunci dar ,din auzite, asa era cartele pentru produse, cenzura, nici un drept…absoult nimic!
Si fiti atenti la receptionerele de la hotel si la restul lumii din jur cum se comporta (little darn annoying robots with lack of any sort of respect).
Dar am recunost o sticla de apa minerala de la sfarsit…
Si sunt total de acord cu ultimele cuvinte rostite (not telling’em , go watch)