Era trecut de meizul noptii si starea generala de greata s-a mai risipit dar temperatura era in continua crestere desi eu sustineam sus si tare ca imi este foarte frig, deh frisoanele astea.
38.6 repede o fiola cu algocalmin si asteptat putin sa coboare temperatura… dupa 30 de min aceeasi temperatura si acelasi frisoane insistente, macar puteam sa stau in picioare fara sa imi vina sa dau apa la boboci (probabil nu mai aveam ce sa mai dau)
Tras aer adanc in piept si hai la Urgente!
Ajung si pe la urgente, iar cat imi iau datele din buletin sunt rugata sa urinez putin intr-o chestiuta de aia. Dupa ce mi-au facut si o radiografie am reusit si eu sa umplu pe jumatate chestiuta aia si urmeaza asteptul pe un pat de spital pt rezultatele de la analize. In acest timp o domana foarte dragut a venit cu o seringa cu ac “mic” ca sa imi faca o injectia in vena sa imi scada temperatura si starea generala de rau… Incerc sa inghid ochii, sa nu vad acul dar nu prea merge pt ca si venele mele se ascund de ac (s-au facut asa de subtiri de abia le mai vedeai) si saraca domana scoate acul si mai incearca o data si , norocul meu, gaseste vena. Sunt mandra ca am stiu sa zic la ce sunt alergica (apicilina si cefalosporine) dar tot am primit injectia.
Toate bune si frumoase dar cat astept rezultatele numai cele mai sumbre ganduri trec prin capul meu si faptul ca ma aflu pe un pat la urgenete inconjurata de tot felul de aparate nu ma ajuta cu absolut nimic. Am vazut un om cu nasul rupt, o batranica pe o targa, un domn cu perfuzii si inca o domnisoare care avea probleme cu reomatismul dar ei pleaca si eu raman acolo…
Vin si rezultatele si se pare ca am o infectie urinara (oh joooooooy) si doctorita vine cu foita pe care scrie tratamentul meu. Eu sunt in stadiul in care dau politicos din cap, mai repet cate un cuvant si sper sa plec cat mai repede de acolo.
Si plec! Ajung la triaj si mami meu ma asteapta si vorbeste cu asistenata despre reteta mea si pe mine incepe sa ma ia o stare de ameteala, ma ajez pe scaun si zambesc frumos. Amandoua se uita ciudat la mine dar eu insist ca imi este bine ( incapatanarea asta). Ajungem la iesiri, la aer curat si dintr-o data totul devine negru pentru mine!
Am lesinat! Norocul meu ca mami meu are aproape de mine si m-a prins, daca nu cine stie ce imi mai rupeam. Din cate mi-a spus ea am devenit foarte rigida dupa ce am lesinat si au trebuit 3 persoane sa ma bage intr-un scaun cu rotile…
Ma trezesc inapoi in sala de la urgente cu medicii vorbind repede pana cand observa ca am deschis ochisorii si ma uit total confuza in jur… nu am mai fost aici?
Ma intreaba de mancare pe care eveident nu am mai avut de la 14 si ceva cand mi s-a facut gretea si numai mirosul de mancare imi facea rau… apoi daca tin vreu regim si mie imi vine sa rad putin (la cat bag in mine deregula) dar nu pot decat sa dau din cap in semn de nu.
Sunt dusa din nou la un pat pe care ma si asez pe spate, dar macar imi ridica chestia de la cap putin. Numai bine vad ca vine asistenata cu o perfuzie si un ac. Acolo era calciu si numai stiu ce ca sa ma readuca pe picioare… ma uit la ac si apoi la mana mea stanga care va fi intepata de un “fluturas”. Trag aer in piept si am uit la tavan dupa care ma uit mai sus de incheietura si vad acea perfuzie care baga calciu si inca ceva in venea mea. Oricum tota atentia medicilor era spre mine acum si ma intreaba cum ma simt si reusesc sa scot din gura un timid “bine”.
Deci daca vreti atentia medicilor de la urgenete lesinati frumos cand iesti de acolo si o sa o aveti! Am incercat nu de alta… desi as fi preferat sa nu